Română

Russian Laundromat

Laundromats are complex systems for moving money that allow corrupt politicians, organized crime figures, and wealthy business people to secretly invest their ill-gotten millions, launder money, evade taxes, and fulfill other goals.

OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project) has previously exposed such schemes.

OCCRP exposed the “Russian Laundromat” – an immense financial fraud scheme that enabled vast sums to be pumped out of Russia. The money was laundered and moved into Europe and beyond through bribery and a clever exploitation of the Moldovan legal system.

OCCRP and Novaya Gazeta obtained detailed banking records for more than 120 accounts that made up the Laundromat. The results are “The Russian Laundromat Exposed” – a project which reveals far more about how the scheme worked and where the money went. The stories explain how more than $20.8 billion was taken out of Russia and laundered, who got the money, and why some of the world’s largest banks failed to shut the scheme down.

OCCRP and its reporting partners reveal a unique new Laundromat, created by a prestigious financial institution. This time, the work shows not only its beneficiaries but also exposes its mastermind and operator — Troika Dialog, once Russia’s largest private investment bank.

The scheme was discovered in a large set of banking transactions and other documents obtained by OCCRP and the Lithuanian news site 15min.lt. The data, which was compiled from multiple sources, represents one of the largest releases of banking information ever, involving some 1.3 million leaked transactions from 238,000 companies.

The main purpose of the system we’ve named the Troika Laundromat was to channel billions of dollars out of Russia. But it was much more than a money laundering system: The Laundromat allowed Russian oligarchs and politicians to secretly acquire shares in state-owned companies, to buy real estate both in Russia and abroad, to purchase luxury yachts, to hire music superstars for private parties, to pay medical bills, and much more.

To protect themselves, the wealthy people behind this system used the identities of poor people as unwitting signatories in the secretive offshore companies that ran the system.

Troika Laundromat: Vast Offshore Network Moved Billions With Help From Major Russian Bank, 4 March 2019

At first blush, Ruben Vardanyan and Armen Ustyan have nothing in common beyond their Armenian roots.

Vardanyan is a wealthy Russian banker who once led Troika Dialog, the country’s largest private investment bank. He’s spoken at the World Economic Forum in Davos and spent tens of millions of dollars on philanthropic projects in his native Armenia. Ustyan is a seasonal construction worker who shares a chilly apartment with his wife and parents in northern Armenia when he isn’t renovating flats in Moscow.

But Ustyan’s signatures on documents he says he’s never seen draw a direct line to Troika — and to a financial Laundromat that shuffled billions of dollars through offshore companies on behalf of the bank’s clients, many of whom were members of Russia’s elite. The system enabled people to channel money out of Russia, sidestep restrictions in place at the time, hide their assets abroad, and launder money. It also supplied cash to Russian President Vladimir Putin’s friends and powerful oligarchs, and enabled criminals to mask the illicit origins of their cash.

Ustyan’s name and a copy of his passport appear in the bank documents for an offshore shell company that played a role in Troika’s system. The company was one of at least 75 that formed the complex financial web, which functioned from 2006 to early 2013. Over that period, Troika enabled the flow of US$ 4.6 billion into the system and directed the flow of $4.8 billion out. Among the counterparties on these transactions were major Western banks such as Citigroup Inc., Raiffeisen, and Deutsche Bank. The dozens of companies in the system also generated $8.8 billion of internal transactions to obscure the origin of the cash.

https://www.occrp.org/en/troikalaundromat/vast-offshore-network-moved-billions-with-help-from-major-russian-bank

George Friedman despre Europa

Notițe de lectură despre strategia politică a SUA in Europa, descrise de George Friedman în “Următorul deceniu: de unde venim … și încotro ne îndreptăm” (2011): Capitolul 8-9.

Majoritatea acestor ţări[din Europa de Est] nu au fost independente până când Primul Război Mondial nu a dus la prăbuşirea imperiilor austro-ungar, rus, otoman şi german. În general, au fost împărţite, subjugate şi exploatate. În cazul Ungariei, spre exemplu, presiunea nu a fost prea mare. În alte cazuri, a fost de-a dreptul brutală. Dar toate aceste naţiuni ţin minte ocupaţia nazistă, şi apoi pe cea sovietică, iar acele ocupaţii au fost monstruoase. Este adevărat că regimul german şi cel rus de astăzi sunt diferite, dar epoca ocupaţiei este încă proaspătă în amintirea est-europenilor, iar urmările faptului de a se fi aflat în sfera de influenţă germano-rusă le-au marcat caracterul naţional. Acea amintire va continua să le modeleze comportamentul în deceniul următor.

Europa contemporană este în căutarea unei ieşiri din infern. Prima jumătate a secolului XX a fost un măcel, începând cu Verdun şi terminând cu Auschwitz. În a doua jumătate, europenii au trăit sub ameninţarea unui posibil război nuclear ruso-american, purtat pe pământ european. Epuizată de vărsarea de sânge şi de neliniştea continuă, Europa a început să-şi imagineze o lume în care toate conflictele erau de natură economică şi gestionate de birocraţii de la Bruxelles. […] În cei douăzeci de ani de după prăbuşirea Uniunii Sovietice, părea că îşi găsiseră utopia, dar acum, viitorul este mult mai puţin sigur. Privind înainte spre următorii zece ani, nu văd o întoarcere a tranşeelor şi a lagărelor de concentrare, dar întrevăd o creştere a tensiunilor geopolitice la nivel continental şi, alături de ele, rădăcinile unor conflicte mai serioase.

(more…)

GEORGE FRIEDMAN DESPRE GEOGRAFIA POLITICĂ ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Notițe de lectură despre strategia politică în regiunea Orientului Mijlociu descrise de George Friedman în “Următorul deceniu: de unde venim … și încotro ne îndreptăm” (2011): Capitolul 6.

În 1453, turcii cuceriseră Constantinopolul şi până în secolul al XVI-lea o mare parte din teritoriul care fusese odată cucerit de Alexandru cel Mare. Cea mai mare parte din Africa de Nord, Grecia şi Peninsula Balcanică, precum şi zona care se întinde de-a lungul ţărmului nordic al Mării Mediterane, s-a aflat sub control otoman din vremea lui Columb şi până în secolul XX.

Toate acestea s-au sfârşit în momentul în care otomanii, care se aliaseră cu Germania, au fost învinşi în Primul Război Mondial. Prada a ajuns în mâna învingătorilor, aceasta incluzând provincia otomană numită Siria.[…] Împărţirile ulterioare au dat naştere nu numai Siriei moderne, ci şi Libanului, Iordaniei şi Israelului.

Francezii doreau să reprezinte o influenţă în regiune încă din epoca lui Napoleon. Făcuseră, de asemenea, o promisiune să apere creştinii arabi din zonă împotriva majorităţii musulmane a populaţiei. […] în anii 1920, când francezii au ajuns în sfârşit să deţină controlul, au transformat regiunea predominant maronită (creştină) a Siriei într-o ţară separată, denumind-o după elementul topografic dominant, munţii Liban. Ca stat, Libanul nu avea nici o realitate anterioară. Singura trăsătură care unea populaţia era o anumită afinitate faţă de Franţa.

Zona britanică din sud a fost împărţită în mod similar prin nişte linii arbitrare[în funcție de interesele și promisiunile britanicilor]… După ce britanicii s-au retras în 1948, Transiordania a devenit Iordania de astăzi, o ţară care, precum Libanul şi Arabia Saudită, nu a existat înainte

Nici una dintre aceste frânturi nu era o naţiune, în sensul deţinerii unei istorii sau identităţi comune, cu excepţia Siriei, care îşi revendica o descendenţă ajungând până în remurile biblice. Libanul, Iordania şi Palestina erau invenţii franceze şi britanice, menite să le aducă avantaje politice. Istoria naţională nu ajungea decât până la domnul Sykes şi domnul Picot şi la câteva înşelătorii britanice în Arabia.

(more…)

Istorii ale traficului de ființe umane din Moldova și România

raficul de fiinţe umane este exploatarea altei persoane sau muncii acesteia prin înşelăciune, constrîngere, deseori în medii necunoscute persoanei exploatate. Traficanţii se bazează pe o varietate largă de metode, deseori profitînd de oameni aflaţi în poziţie vulnerabilă, cum ar fi migranţii ilegali.

Se observă o tendinţă de creştere a victimelor care acceptă locuri de muncă cu risc ridicat (chelneri, dansatori, prostituţie, gazdă, etc.). Principalul motiv fiind disperarea cauzată de sărăcie, şomaj, salarii joase, iar uneori şi trauma psihologică urmare a violenţei în familie, inclusiv a abuzului fizic şi psihologic, incest şi viol.

Câteva istorii ale traficului de ființe umane:

– Viorica Ursa, traficant condamnat la 10 ani închisoare. Ea descrie visurile pe care ea le-a avut și care împreună cu fetele pe care le-a traficat au ajuns la o soartă tristă.

 

– Intalnire emotionala a mamei si fiicei dupa 25 de ani.

(more…)

Landromatul rusesc în Moldova

„Spălătoria de bani” care a tranzitat Moldova a avut misiunea de a crea iluzia unor activități de afaceri pentru a justifica sursa de bani, susținută de o instanță de judecată care semna ordonanțe judecătorești pentru a legaliza banii murdari.

O tranzacție tipică începea cu două companii off-shore, de multe ori cu sediul în Marea Britanie, și cu adevărații lor proprietari ascunși în zonele off-shore, numite și paradise fiscale. Companiile semnau un contract fals, în care una cădea de acord să-i împrumute celeilalte sume mari de bani, chiar dacă în realitate nu a existat nici un împrumut.

Paradisul fiscal ales în această operațiune a fost Belize, iar sumele implicate în fiecare tranzacție au fost uriașe, variind de la 100 la 800 milioane USD. Contractele, în fiecare caz, stipulează că datoria a fost garantată de către companii din Federația Rusă, aproape întotdeauna conduse de un cetățean moldovean, infiltrat pentru a face accesul în instanțele judecătorești din Republica Moldova.

Următorul pas pentru compania „debitor” a fost de a refuza să ramburseze datoria companiei „creditor”, astfel transferând datoria pe seama companiilor rusești care au garantat împrumutul. Compania „creditor”, înainta o cerere în instanța de judecată din Republica Moldova, unde un judecător urma să emită o ordonanță de legalizare, datoria fiind la fel de reală și obligând firma rusească să o stingă.

Apoi, firma din Rusia era obligată de un executor judecătoresc să transfere banii murdari într-un cont deschis de către compania „creditor”. Pentru fiecare caz, banii au fost transferați din Rusia către banca „Moldindconbank” – o instituție financiară conectată la unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din țară. În cele din urmă, banii au fost transferați pe contul companiei „creditor”, care s-a aflat mereu la banca letonă Trasta Komercbanka.

Cea mai mare operațiune de spălare de bani din Rusia „Laundromatul” – a implicat zeci de moldoveni nevoiași care au căzut în plasa grupărilor criminale rusești.

Gheorghe Munteanu este unul dintre ei. Are 35 ani și trăiește modest într-o casă din centrul satului Ulmu din raionul Ialoveni. Acum un an s-a bătut cu un consătean și a rămas invalid. De atunci nu poate lucra. Soția lui, Irina, este cea care aduce bani în casă.

În 2012, fără să știe, atât Gheorghe cât și Irina au figurat în contracte fictive cu o datorie de un miliard de dolari, bani pe care ar fi trebuit să-i întoarcă unor firme-fantome. Datoria a fost pusă pe spatele lor de companii offshore și firme din Rusia.

Alte resurse:

„Spălătoria rusească”: Moscova – Riga via Chișinău


https://www.theguardian.com/world/2017/mar/20/the-global-laundromat-how-did-it-work-and-who-benefited
https://www.occrp.org/en/laundromat/
https://en.wikipedia.org/wiki/Russian_Laundromat

wind of change in Moldova …

Au fost publicate noi reglementări importante în domeniul financiar-economic, care schimbă cu mult viziunea în acest sector în Republic Moldova.

Legea Nr.171 din 11.07.2012 privind piaţa de capital
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=344790

Legea Concurenței Nr. 183 din 11.07.2012
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=344792