Middle East

GEORGE FRIEDMAN DESPRE ISRAEL

Notițe de lectură despre strategia politică a SUA aferentă Israelului, descrise de George Friedman în “Următorul deceniu: de unde venim … și încotro ne îndreptăm” (2011): Capitolul 6.

Statele Unite au recunoscut independenţa Israelului în 1948, dar cele două ţări nu au fost aliate în nici un sens al cuvântului. În timp ce SUA au recunoscut întotdeauna dreptul Israelului de a exista, acest lucru nu a constituit niciodată subiect cu adevărat important în politica Statelor Unite. În 1948, atunci când Israelul a devenit realitate, interesul american principal era limitarea influenţei Uniunii Sovietice, iar atenţia Americii se concentra în primul rând asupra Turciei şi a Greciei.

Problema strategică a Israelului consta în faptul că necesităţile sale de securitate naţională depăşeau întotdeauna propria bază industrială şi militară. Cu alte cuvinte, având în vedere ameninţările din partea Egiptului şi Siriei, şi posibil şi a Iordaniei, ca să nu mai vorbim despre Uniunea Sovietică, nu putea produce armele de care avea nevoie pentru a se apăra. Pentru a asigura o sursă stabilă de armament, avea nevoie de un protector străin important.

(more…)

FinCEN Issues Advisory on the Iranian Regime

FinCEN Issues Advisory on the Iranian Regime’s Illicit and Malign Activities and Attempts to Exploit the Financial System

Release: October 11, 2018

The Financial Crimes Enforcement Network (FinCEN) issued an advisory to help financial institutions better detect and report potentially illicit transactions related to the Islamic Republic of Iran.

“This advisory lays out in great detail the extent to which the Iranian regime uses deceptive practices, including front companies, fraudulent documents, exchange houses, seemingly legitimate businesses and government officials, to generate illicit revenues and finance their malign activities. Iran’s deceptive practices have been orchestrated not only by elements of their government such as the IRGC-Qods Force, but also by Central Bank of Iran officials who were at the highest levels. Any country that allows its Central Bank to be involved in deception in support of terrorism requires the highest levels of scrutiny, particularly when the country itself is the world’s largest state sponsor of terrorism,” said Sigal Mandelker, Under Secretary of the Treasury for Terrorism and Financial Intelligence.

“Governments, financial institutions of all types around the world, and other companies need to be on high alert to the types of schemes described in this advisory. More than that, as we expect Iran to continue to attempt to engage in wide scale sanctions evasion while simultaneously using its resources to fund a broad array of malign activity, financial institutions should continue to sophisticate their compliance programs to keep these actors from exploiting them.”

For example, the Iranian regime has masked illicit transactions using senior officials of the CBI, who used their official capacity to procure hard currency and conduct transactions for the benefit of the Islamic Revolutionary Guard Corps-Qods Force (IRGC-QF) and its terrorist proxy group, Lebanese Hizballah. Accordingly, financial institutions are advised to exercise appropriate due diligence when dealing with transactions involving exchange houses that may have exposure to the Iranian regime and/or designated Iranian persons, and the advisory details examples of exchange house-related schemes. Iran-related actors use front and shell companies around the world in procurement networks through which the Iranian regime has gained goods and services related to currency counterfeiting, dual-use equipment, and the commercial aviation industry.

The advisory further warns financial institutions to be on the lookout for possible evasive practices involving Iranian shipping companies. Financial institutions should also be aware of possible Iranian abuses of virtual currency and precious metals to evade sanctions and gain access to the international financial system and to conceal their nefarious actions.

More on:
www.fincen.gov/ news release
www.fincen.gov Full Advisory in pdf format

GEORGE FRIEDMAN DESPRE GEOGRAFIA POLITICĂ ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Notițe de lectură despre strategia politică în regiunea Orientului Mijlociu descrise de George Friedman în “Următorul deceniu: de unde venim … și încotro ne îndreptăm” (2011): Capitolul 6.

În 1453, turcii cuceriseră Constantinopolul şi până în secolul al XVI-lea o mare parte din teritoriul care fusese odată cucerit de Alexandru cel Mare. Cea mai mare parte din Africa de Nord, Grecia şi Peninsula Balcanică, precum şi zona care se întinde de-a lungul ţărmului nordic al Mării Mediterane, s-a aflat sub control otoman din vremea lui Columb şi până în secolul XX.

Toate acestea s-au sfârşit în momentul în care otomanii, care se aliaseră cu Germania, au fost învinşi în Primul Război Mondial. Prada a ajuns în mâna învingătorilor, aceasta incluzând provincia otomană numită Siria.[…] Împărţirile ulterioare au dat naştere nu numai Siriei moderne, ci şi Libanului, Iordaniei şi Israelului.

Francezii doreau să reprezinte o influenţă în regiune încă din epoca lui Napoleon. Făcuseră, de asemenea, o promisiune să apere creştinii arabi din zonă împotriva majorităţii musulmane a populaţiei. […] în anii 1920, când francezii au ajuns în sfârşit să deţină controlul, au transformat regiunea predominant maronită (creştină) a Siriei într-o ţară separată, denumind-o după elementul topografic dominant, munţii Liban. Ca stat, Libanul nu avea nici o realitate anterioară. Singura trăsătură care unea populaţia era o anumită afinitate faţă de Franţa.

Zona britanică din sud a fost împărţită în mod similar prin nişte linii arbitrare[în funcție de interesele și promisiunile britanicilor]… După ce britanicii s-au retras în 1948, Transiordania a devenit Iordania de astăzi, o ţară care, precum Libanul şi Arabia Saudită, nu a existat înainte

Nici una dintre aceste frânturi nu era o naţiune, în sensul deţinerii unei istorii sau identităţi comune, cu excepţia Siriei, care îşi revendica o descendenţă ajungând până în remurile biblice. Libanul, Iordania şi Palestina erau invenţii franceze şi britanice, menite să le aducă avantaje politice. Istoria naţională nu ajungea decât până la domnul Sykes şi domnul Picot şi la câteva înşelătorii britanice în Arabia.

(more…)