Reading

George Friedman despre terorism

Notițe de lectură  despre terorismul global și manifestările acestuia în contextul politicilor americane descrise de George Friedman  în “Următorul deceniu: de unde venim … și încotro ne îndreptăm” (2011) :  Capitolul 5. Capcana terorii

Terorismul este un act de violenţă al cărui scop principal este să genereze frică şi, prin aceasta, să aibă o influenţă politică. Bombardarea Londrei de către germani în al
Doilea Război Mondial a fost un atac terorist, al cărui ţel nu a fost să slăbească abilităţile militare ale britanicilor, ci să creeze un climat psihologic şi politic care să poată separa opinia publică de guvern şi să oblige guvernul să negocieze. Terorismul palestinian din anii 1970 şi 1980, începând cu asasinate şi terminând cu deturnarea avioanelor, a avut rolul de a atrage atenţia asupra cauzei lor şi de a hiperboliza puterea palestiniană. […] operaţiunile al-Qaeda aveau şi ele un scop politic. Problema este simplă: câte eforturi ar trebui depuse pentru oprirea şi prevenirea terorismului şi a consecinţelor sale, comparativ cu asumarea altor sarcini strategice?

Terorismul apare în mod normal ca substitut al unei acţiuni mai eficiente. Dacă germanii ar fi fost în stare să distrugă marina britanică sau dacă palestinienii ar fi fost capabili să nimicească armata israeliană, ar fi făcut-o. Ar fi fost o cale mai dreaptă şi mai eficientă către atingerea scopurilor lor. Terorismul derivă din slăbiciune, concentrându-se asupra psihicului, pentru ca teroristul să pară mai puternic decât este. Scopul teroristului este de a fi considerat o ameninţare importantă când, de fapt, nu este aşa. După cum o arată şi numele, teroristul creează o stare de spirit. Scopul său suprem este de a fi tratat ca un pericol uriaş, incomparabil. Acest fapt pune bazele unui proces politic pe care teroristul doreşte să-l iniţieze. Unii nu vor decât să fie luaţi în serios. Al-Qaeda a vrut să convingă lumea islamică de faptul că puterea sa este cea mai mare grijă a Americii. Al-Qaeda şi-a atins, de fapt, acest scop.

Formarea pietei libere & criza financiară

Notițe de lectură  despre formarea pieței libere.
George Friedman  – “Următorul deceniu: de unde venim … și încotro ne îndreptăm” (2011) : Capitolul 3. Criza financiară și renașterea statului

Piaţa liberă modernă este o invenţie a statului, iar regulile sale nu sunt impuse natural, ci sunt rezultatul aranjamentelor politice. Motivul pentru care am ajuns la această concluzie este că fundamentul practic al economiei moderne este corporaţia, iar corporaţia este o născocire care a devenit posibilă datorită statului modern. Corporaţia este o invenţie extraordinară. Creează o entitate despre care legea spune că este răspunzătoare pentru datoriile unei afaceri. Persoanele care deţin afacerea, fie că sunt proprietari unici, fie că vorbim despre un număr mare de parteneri, nu sunt personal răspunzătoare de acele cheltuieli. Ele nu se expun pierderii unei sume mai mari decât investiţia iniţială. În acest fel, legea şi statul mută riscul de la îndatoraţi la creditori. Dacă afacerea eşuează, creditorii trag ponoasele. Nu exista aşa ceva înainte de naşterea „companiilor coloniale“ în secolul al XVII-lea. Înainte de acea vreme, dacă deţineai o afacere, erai răspunzător pentru fiecare parte a ei. Fără această inovaţie, nu ar fi existat piaţa de acţiuni aşa cum o cunoaştem noi astăzi şi nimeni nu ar fi investit în firme start-up şi în micii întreprinzători.

Pretutindeni în lume, criza din 2008 a redefinit graniţele dintre corporaţie şi stat, reducând autonomia pieţei şi puterea elitei financiare, ceea ce a avut un impact minimal asupra Chinei şi Rusiei, unde sistemul era deja puternic orientat spre stat. A avut un oarecare efect în Europa, unde puterea statală a fost întotdeauna mai puternică decât în SUA. A avut un efect substanţial în Statele Unite, unde piaţa şi elita financiară dominaseră încă din timpul lui Reagan. A aprins în acelaşi timp şi o dispută politică între stânga şi dreapta asupra justificării acestei modificări. În Statele Unite, în special, limitele sunt în continuă schimbare, iar disputa se poartă tot timpul în termeni morali. În ciuda fluctuaţiilor, întărirea statului va fi una dintre caracteristicile definitorii ale următorului deceniu, la nivel global.

Cel mai semnificativ efect al crizei din 2008 se va face simţit la nivel geopolitic şi politic, nu economic. Criza financiară din 2008 a demonstrat importanţa independenţei naţionale. O ţară care nu îşi controla propriul sistem financiar sau propria monedă era foarte vulnerabilă în faţa acţiunilor altor ţări. Această conştientizare a făcut ca anumite structuri precum Uniunea Europeană să nu mai fie la fel de bine privite ca înainte. În următorul deceniu, principalul curent nu va mai fi unul de limitare a suveranităţii economice, ci de creştere a naţionalismului economic.

Why states fail and how to rebuild them ?!

Reading of the day -> The Economist: Why states fail and how to rebuild them
What we can learn from countries that failed to build themselves?!

failed-state-001_

– Few things matter more than fixing failed states. Broadly defined, state failure provides “a general explanation for why poor countries are poor”. Life in a failed or failing state is short and harsh.

– Lawless regions, such as the badlands of Pakistan and Yemen, act as havens for terrorists.[…] In the most extreme form of state failure, in places like Somalia, the central government does not even control the capital city. In milder forms, as in Nigeria, the state is far from collapse but highly dysfunctional and unable to control all of its territory. Or, as in North Korea today or China under Mao Zedong, it controls all of its territory but governs in a way that makes everyone but a tiny elite much worse off.

– The key to understanding state failure is “institutions, institutions, institutions”.

– States are not wretched and unstable because of geography—if so, how to explain the success of landlocked Botswana? Nor is culture the main culprit: if so, South Koreans would not be more than 20 times richer than North Koreans. Some societies have “inclusive institutions that foster economic growth”; others have “extractive institutions that hamper it”.

The world’s newest country, South Sudan has received billions of dollars of aid and the advice of swarms of consultants since seceding from Sudan in 2011, but has failed to build any institutions worthy of the name. South Sudan failed to build institutions that transcended tribal loyalties or curbed the power of warlords. There are plenty of government buildings, including state ministries of education, culture and health. But none of them does much. Nowhere in South Sudan does the state do what it is supposed to.

The fighting becomes tribal because warlords recruit by stirring up ethnic tension so that their kinsmen will rally to them. This creates a vicious circle. Lacking protection from other institutions, people seek it from their own tribe. Rather than demand evenhanded government, they back tribal leaders, knowing that they will steal and hoping they will share the spoils with their kin.

– “The politics of the vast majority of societies throughout history has led, and still leads today, to extractive institutions.” These tend to last because they give rulers the resources to pay armies, bribe judges and rig elections to stay in power. These rulers adopt bad policies not because they are ignorant of good ones but on purpose. Letting your relatives embezzle is bad for the nation but great for your family finances.

– But failed states are not doomed to stay that way. Even states that have collapsed completely can be rebuilt. Liberia and Sierra Leone were stalked by drug-addled child soldiers a decade and a half ago; now both are reasonably calm. The key is nearly always better leadership: think of how China changed after Mao died. Many bad rulers continue deliberately to adopt bad policies, but they can be—and often are—replaced with better ones.

Afghanistan case. Afghanistan’s president since 2014, Mr Ghani is a former academic and author of a book called “Fixing Failed States”. His TED talk on fixing broken states has been viewed 750,000 times. Now he is trying to put his own theories into practice.

Economic Rules: The Rights and Wrongs of the Dismal Science

Reading notesEconomic Rules, The Rights and Wrongs of the Dismal Science by Dani Rodrik
Quotes that could give us some ideas and opinions about the economic models used by economists and why not, to motivate you to get more insights in this regard by reading a good book.

Real-world markets are imperfect, unlike those envisioned in economic models. Economic models assume the participation of rational actors, but people do not behave in a rational manner.

er

Economics is a science because it employs the use of models. Economic models identify probabilities, regularities and tendencies.

“Economics is a social science, and society does not have fundamental laws – at least, not in quite the same way that nature does.”

(more…)

Teza socialistului Igor Dodon despre capitalism!

       Odată cu apariția în atenția publicului larg suspiciuni legate de plagiere a tezei de doctor a economistului Igor Dodon, care după cariera sa economică fulminantă (de la diferite poziții în cadrul Bursei de Valori a Moldovei, ajungând în poziția de Ministru al Economiei) a luat-o pe drumul politicii cu viziuni socialiste, cu care de altfel, ajunge președintele ales al Republicii Moldova, să tragem o privire asupra lucrării sale de doctor în economie.
După cum ne arată titlul lucrării dlui Igor Dodon, leaderul socialiștilor și-a luat titlu de doctor pe o temă destul de capitalistă pe care o promova pentru implementare la nivel național – “Managementul tranzacțiilor cu titluri financiare derivate și implementarea acestora în Republica Moldova“, 2002, după cum a menționat și însuși autorul – “o temă foarte serioasă”. Materialul complet îl găsiți aici.
Câteva notițe asupra lucrării: (more…)

The talents among us.

Individuality is the best concept. It is by far  the most successful concept for unknown future – and the future is unknown.

Everybody has their  individual strenghts, which are definitely  also determined by their genes. Each person has his or her invidual  strengths that are worthless if they aren’t discovered and turned into an exceptional achievement through hard work (practice, practice and more practice). It is also extremely important that we do everything in our power  to identify  strengths and motivate individuals to use them to the best of their ability. However, it must be clear that practice does not yield the same results with everybody.

We must pave the way for equal opportunity, so that eveybody can “practise”. Everybody has a gift, but the light of education is necessary to detect it. And that is society’s duty, as the targeted advancement of talents is necessary for the further developments of society. I maintain  that all children have a right to have their talents detected and to be given the opportunity to put them to use through hard work.

And this is exactly waht Europe’s strengths should be: our strength lies in human potential.

Univ. Prof. Markus Hengstschlager
The European business magazine – SUCCEED

The Subprime Solution

Notes from Robert J. Shiller, “The Subprime Solution”

– Subprime crisis is, at its core, the result of the deflating of a speculative bubble in the housing market that began in the United States in 2006.

– History proves the importance of economic policies for preserving the social fabric. Europe after World War I was seriously damaged by one peculiar economic arrangement: the Treaty of Versailles. The treaty, which ended the war, imposed on Germany punitive reparations far beyond its ability to pay. John Maynard Keynes resigned in protest from the British delegation at Versailles and, in 1919, wrote The Economic Consequences of the Peace, which predicted that the treaty would result in disaster. Keynes was largely ignored, the treaty remained in force, and indeed Germany never was able to pay the penalties imposed. The disaster he had predicted in fact came about—in the form of intense resentment and, a generation later, World War II.

– A comparable disaster — … many people, unable to repay their debts, are being pursued aggressively by creditors. Once again, they often feel that the situation is not of their own making, but the product of forces beyond their control. Once again, they see once-trusted economic institutions collapsing around them. Once again, they feel that they were lied to—fed overly optimistic stories that encouraged them to take excessive risks.

– What was the chain of events in the subprime crisis?
Overly aggressive mortgage lenders, compliant appraisers, and complacent borrowers proliferated to feed the housing boom. Mortgage originators, who planned to sell off the mortgages to securitizers, stopped worrying about repayment risk. They typically made only perfunctory efforts to assess borrowers’ ability to repay their loans—often failing to verify borrowers’ income with the Internal Revenue Service, even if they possessed signed authorization forms permitting them to do so. Sometimes these lenders enticed the naïve, with poor credit histories, to borrow in the ballooning subprime mortgage market. These mortgages were packaged, sold, and resold in sophisticated but arcane ways to investors around the world, setting the stage for a crisis of truly global proportions. The housing bubble, combined with the incentive system implicit in the securitization process, amplified moral hazard, further emboldening some of the worst actors among mortgage lenders.

– Borrowers, particularly subprime borrowers, began defaulting, often owing more than their homes were worth or unable to support their higher monthly payments with current incomes.

(more…)